TERAPIA CU OXIGEN (OXITERAPIA)

    Descoperirea terapiei cu oxigen isi are originea in ideea geniala a dr. bacteriolog american Rosenow (1924) de a folosi o solutie de 1,5 la suta peroxid de hidrogen pentru a distruge in vitro un virus foarte puternic – streptococul neurotropic (care produce boli mentale). Acest virus este rezistent intre -150°C si +350°C, fiind necesare 96 de ore de fierbere pentru a fi distrus in intregime! Pe baza potentialului antiviral foarte puternic al peroxidului de hidrogen, dr. Rosenow a inceput studierea sistematica a folosirii lui pentru tratarea bolnavilor cu boli virale si cu alte infectii.

    În urma altor experimente făcute şi de alţi medici, peroxidul de hidrogen s-a dovedit a fi un adversar de temut pentru orice viruşi, bacterii sau fungi, el distrugând chiar viruşii herpetic, Epstein Barr şi virusul HIV. El este cu adevărat folositor în orice fel de infecţii, îmbunătăţeşte starea rinichilor prin eliminarea toxinelor si elimină rigiditatea arterelor.

Despre peroxidul de hidrogen
    Peroxidul de hidrogen este prezent in apa marilor si a oceanelor, in rauri si lacuri, in laptele de mama, fructe si legume proaspete. In organismul uman il gasim, in cantitati foarte mici, in aproape toate celulele si cu ajutorul sau rezulta reactiile enzimatice de la nivelul tubului digestiv, in sange, limfa si in alveolele pulmonare. In cazurile in care cantitatea substantelor straine nocive (virusuri, bacterii etc) din corp creste prea mult, capacitatea normala (naturala) de aparare a organismului este depasita. Prin introducerea oxigenului din exterior, sistemul imunitar este ajutat sa faca fata suprasolicitarilor si sa protejeze, in continuare, organismul.

    Peroxidul de hidrogen este produs de toate celulele sanatoase din corp formand, de fapt, primul zid al sistemului nostru imunitar. In absenta sa, trebuie sa se creeze celule specializate pentru a distruge anumiti agenti patogeni, adica un sistem imunitar secundar. Orice celula vie care beneficiaza de mai putin de 60% din cantitatea necesara de oxigen, se modifica aproape automat in celula canceroasa anaeroba. Odata patruns in organism, peroxidul de hidrogen (H2O2) va reactiona in mod specific in mediul nostru intern oxidand, pe rand: metalele grele si reziduurile anorganice, radicalii toxici eliberati de medicamentele alopate, reziduurile materiilor organice incomplet digerate, somatidele, virusii, bacteriile, fungii (sporii) si pe masura ce crestem concentratia de oxigen activ, va incepe oxidarea celulelor moarte, apoi a celulelor muribunde, a celor infectate, a celulelor slabite.

    Cercetările au confirmat că oxigenul este singurul element din univers care are, printre altele, proprietatea de a reface rapid şi profund sistemul imunitar, celulele şi organele. Astfel, oxiterapia poate trata cu succes un numar mare de boli, unele chiar foarte grave: infectia HIV, hepatita, unele cancere – gastric, pulmonar (nu in ultima faza) – scleroza multipla, boli de sange (leucemie), bolnavi cu infectii multiple, boli de plamani, sinuzita, diabet, reumatism, artrita, artroza, ateroscleroza.

    In prezent, se cunosc peste 30 de metode de oxiterapie ce folosesc peroxid de hidrogen si ozon, administrate pe cai diferite, in solutii si concentratii diferite. Cele mai importante dintre acestea sunt:

- Ingerarea pe cale orală de peroxid de hidrogen (H2O2) diluat cu apă naturală de izvor;

- În colon: introducerea prin clismă de peroxid de hidrogen (H2O2) diluat în apă naturală de izvor şi sare naturală (nu sare iodata !), dar fără a exagera dozarea acesteia;

- Intravenos, soluţie de H2O2 şi ser fiziologic;

- Intramuscular, soluţie de H2O2 şi ser fiziologic;

- Baia de peroxid de hidrogen (sau duş cu pompa manuală). Cea mai eficientă în această direcţie este baia în care rămânem complet scufundaţi până la gât o anumită perioadă de timp şi apoi se recuperează din nou şi din nou soluţia de peroxid de hidrogen în canistre de apă pentru refolosire;

- Injectarea de ozon în sânge;

- Inhalarea ozonului care este produs în cantitate suficientă cu ajutorul unor aparate generatoare de ozon;

- Ozonarea sanguină prin afereza poliatomică asistată de calculator.

ATENŢIE!

    Datorită efectelor secundare NEGATIVE care pot apărea din cauza folosirii greşite a concentraţiilor şi a aparatelor respective cât şi în lipsa existenţei unei aparaturi de produs ozon medical de înaltă puritate şi de cifră moleculară suficient de ridicată este strict contraindicat (ESTE INTERZIS!) să se experimenteze în condiţii de amatorism metodele de ozonare sanguină!

Terapia cu perhidrol (peroxid de hidrogen)

    Cea mai simplă dintre metode este cea de ingerare pe cale orală a peroxidului de hidrogen (perhidrol) în anumite condiţii. Nerespectarea condiţiilor şi a cantităţi prescrise poate produce însă efecte secundare negative.

    Dacă în momentul de faţă nu avem nicio afecţiune (boală) vizibilă sau manifestă, atunci se porneşte în terapia preventivă cu o doză de atac de 3 picături de perhidrol pe zi (ce conţine H2O2 în concentraţia de 30%) sau cu 30 picături de apă oxigenată pe zi (ce conţine 3% H2O2). Se pune astfel o picătură de perhidrol (respectiv 10 picături de apă oxigenată) într-un pahar cu 200–250 ml apă naturală de izvor sau eventual la alegere cu sucuri naturale de legume sau fructe, ceai din plante medicinale (obţinut prin macerare la rece în apă naturală de izvor), lapte etc. 
    Se beau astfel 3 pahare pe zi, cu 20-40 de minute înainte de masă. Dacă în momentul începerii terapiei ne confruntăm eventual cu răceală, gripă, viroză etc., atunci se începe tratamentul cu o doză de atac de 4 picături de perhidrol în prima zi, iar în a doua zi se reduce la 3 picături şi apoi se creşte din nou la 4 picături de perhidrol în a treia zi. 
    În continuare, în ambele cazuri se mai adaugă cate o picătură de perhidrol în fiecare zi până când apar primele reacţii de purificare, care de regulă pot fi: senzatie de greata, diaree mai multe zile, transpiraţii intense, strănut, dureri de cap, ameţeli, febră, expectoraţii, secreţii nazale, lăcrimare, tuse, precum şi alte posibile semne secundare de purificare, în funcţie de zonele mai afectate din organism.

    În această fază se va scădea raţia zilnică de picături cu o picătură şi se menţine apoi constantă cantitatea de picături până la dispariţia completă a acestor simptome (aceasta poate dura de la câteva zile până la două-trei săptămâni) după care, în funcţie de starea noastră lăuntrică vom putea eventual decide, fie continuarea perioadei de purificare prin creşterea treptată a numărului de picături până la o valoare maxima de 10 picaturi de 3 ori pe zi, fie reducerea numărului de picături cu câte o picătură pe zi şi apoi întreruperea curei (pentru 1-2 luni de zile) dacă organismul nostru a reacţionat prea violent la această terapie.

O condiţie importantă

    Cura minimă obligatorie cu peroxid de hidrogen este de 21 de zile!!! Maximul îl putem stabili noi înşine, dar minimul eficient este stabilit prin cercetări realizate de către experţii cu o mare experienţă în acest domeniu. Tratamentul cu peroxid de hidrogen se poate realiza fără probleme şi în zilele de post negru. Trebuie să ţinem seama de faptul că organismul nostru poate reacţiona mai mult sau mai puţin violent la acest tratament, în funcţie de toxinele şi factorii patogeni care există în corpul nostru.
    Deasemenea, doza maxima recomandata in cura cu peroxid de hidrogen este de 30 de picaturi pe zi (10 picaturi de 3 ori pe zi).

Efecte secundare

    Până în jurul valorii de 7-8 picături de perhidrol (soluţie 30% de H2O2 - peroxid de hidrogen -) la 200-250 ml apă naturală de izvor nu mai apare nimic deosebit (la un om relativ sănătos şi echilibrat), dar peste această doză poate apărea, în unele cazuri, starea de greaţă şi vomă. Pentru a păstra un echilibru, pentru a asigura o oxigenare foarte bună, cât şi pentru o întreţinere în stare excelentă a tubului digestiv, nu este nevoie să depăşim 7-8 picături de 3 ori pe zi în câte un pahar de apă (naturală de izvor). Dacă dorim să utilizăm această metodă simplă nu în scopuri profilactice, ci chiar în tratamentul efectiv al anumitor boli, atunci este necesar să depăşim cantitatea, dar în acest caz vom bea mai întâi o jumătate de pahar (gata dozat), iar a doua jumătate o vom bea peste 7-15 minute, astfel încât să evităm cât mai mult posibil eventuala stare secundară de greaţă. Ne întindem apoi în pat sau la sol timp de zece minute şi ne relaxăm profund, după care vom realiza câteva respiraţii ample si profunde. După alte aproximativ 15 minute, putem mânca (dacă dorim).
    Putem de asemeni combina (este chiar indicat) picăturile de perhidrol cu ceai de plante medicinale, obţinut prin macerare la rece în apă naturală de izvor, cu lapte sau cu sucuri naturale de fructe sau legume sau putem adăuga în paharul cu apă pe care o bem o picătură dintr-o esenţă naturală volatilă foarte plăcută la gust sau miros, cum ar fi uleiul natural de mentă, de portocale, de lămâi, de mere etc. Ceaiul din plante medicinale, obţinut prin macerarea la rece în apă naturală de izvor, nu trebuie să fie foarte rece şi nici cald, pentru că dacă este cald peroxidul de hidrogen se descompune foarte repede. Cel mai bine este ca acesta să aibă temperatura corpului.

Sfaturi practice

    Soluţia utilizată pentru băut se prepară şi se consumă repede, după care ne vom clăti imediat gura cu apă curată (de 3-4 ori la rând), altfel plombele dentare vor fi serios afectate de soluţia de peroxid.

    Este foarte bine să reţinem că oxigenul va oxida şi va elimina aproape întotdeauna din organism şi din mediul ambiant tot ceea ce este nenatural sau depreciat. Dinţii cariaţi şi netrataţi vor fi oxidaţi rapid deoarece au smalţul distrus. Tartrul dentar poate fi astfel rapid eliminat dacă vom face gargară timp de maxim 30 secunde cu apă oxigenată (ce conţine 3% H2O2), fără a o înghiţi, după care în mod obligatoriu vom clăti gura (de 3-4 ori), timp de mai multe minute încontinuu, cu apă curată (naturală de izvor).

Efecte benefice

    După numai una sau două săptămâni de tratament corect şi consecvent apar primele semne pozitive care vor indica faptul că procesul de purificare a început. Printre acestea vom constata că urina şi fecalele noastre nu mai au miros. Urina noastră capătă atunci o culoare uşor gălbuie, cristalină sau poate deveni chiar incoloră. Digestia şi respiraţia noastră vor fi mult îmbunătăţite; întregul traseu al aparatului respirator va fi purificat, iar după mai multe luni de practică a acestui tratament vom putea constata în plan psihomental următoarele efecte: limpezirea minţii, calm profund lăuntric, nevoia zilnică de somn va fi redusă cu cel puţin 2-3 ore, putere de concentrare crescută datorită oxigenării ample şi profunde, amplificarea magnetismului individual (biocâmpul eteric), purificare sanguină excelentă - după un an de zile de cură neîntreruptă - trecerea rapidă de la starea de somn la cea de veghe şi eliminarea gradată a stărilor de inerţie, de somnolenţă şi mahmureală, care apar mai ales dimineaţa la trezire. 

Alte utilizari
    Dacă nu avem frigider pentru a păstra în el laptele sau sucurile din fructe, atunci putem introduce în ele o doză de perhidrol (soluţie 30% de H2O2), de aproximativ 25 de picături/litru, iar acest mod de a proceda le va menţine nealterate chiar şi 3 săptămâni, deoarece atunci orice proces de fermentaţie este oprit prin uciderea rapidă a bacteriilor. Sticlele în care păstrăm laptele sau sucurile trebuie să fie închise ermetic, altfel în ele vor intra alte bacterii.

Daca va confruntati cu aparitia si proliferarea unor ciuperci sau a altor afectiuni ale pielii, inclusiv rani sau felurite infectii purulente, se poate aplica chiar pe locul respectiv apa oxigenata. In cazul ciupercilor de la picior, cateva bai cu apa oxigenata vindeca definitiv aceasta afectiune, regenerand tesuturile. 

Scleroza multipla poate fi tratata cu succes in camera cu oxigen hiperbaric.

Negii si vegetatiile sunt provocati de anumiti virusi. Deschiderea lor prin inteparea cu un ac sterilizat si apoi umezirea lor cu o solutie de peroxid de hidrogen conduce la eliminarea rapida si totala a lor.

    Sarea naturala de mare fixeaza in structura sa anumite cantitati de peroxid de hidrogen, pe cand sarea de bucatarie recristalizata nu are aceasta proprietate.  

Peroxidul de hidrogen poate reda in scurt timp supletea arterelor sclerozate. 

Orice raceala, gripa sau viroza respiratorie poate fi tratata foarte usor cu peroxid de hidrogen.

Sucul natural proaspat de varza contine mult H2O2, astfel ca el poate fi folosit pentru a trata cu succes ulcerul, prin consumarea a 3-4 pahare de suc, zilnic, cel putin 21 de zile la rand.

Stropirea plantelor cu apa in care s-au introdus 70-80 ppm H2O2, le fereste pe aceasta cale de orice fel de boli si ciuperci parazite.

    Dintre alimentele care contin in mod natural peroxid de hidrogen mentionam: pepenii, strugurii, merele, portocalele, grapefruit, mierea de albine, galbenusul de ou crud, sucul de aloe vera, sucul proaspat de varza, etc. Celebra apa de la Lourdes (Franta) si apa minerala Perrier (Franta) contine in mod natural un procent ridicat de H2O2 (peroxid de hidrogen).