HELICOBACTER PYLORI - TRATAMENTE NATURISTE

    Cunoscută doar din 1980, Helicobacter Pylori (HP) este o bacterie care infectează mucoasa stomacului si a duodemului, fiind responsabilă de gastritele cronice si de ulcerele duodenale. De asemenea, Helicobacter joacă un rol important în generarea anumitor forme de cancer la stomac, de aceea eradicarea bacteriei este esenţială de îndată ce a fost pusă în evidenta. In prezent, cercetatorii estimeaza ca este responsabila de cazurile de cancer gastric intr-o proportie de 60-90%.

    Totusi, nu trebuie sa va panicati, pentru ca studiile arata in acelasi timp ca din totalitatea persoanelor infectate, doar 1-3% vor dezvolta ulterior cancer. E nevoie de multi ani ca afectiunea sa ajunga la acest ultim stadiu si de influenta a mai multor factori precum: fumatul, consumul mare de sare, carne si afumaturi ori expunerea la nitrati, nitriti si emulgatori.

    HP trăieşte exclusiv în stomacul uman şi este singurul organism cunoscut care poate supravieţui într-un mediu atât de acid. Această bacterie are o formă elicoidală (de unde şi numele de „Helicobacter”) şi poate să se fixeze în peretele stomacului pentru a-l coloniza. În mod obişnuit, bacteriile nu rezistă în mediul acid din stomac, dar HP secretă o enzimă (urează) care îi permite să supravieţuiască în sucul gastric, neutralizându-l.

    Stomacul produce două substanţe: acidul clorhidric şi pepsina. Aceste substanţe sunt ţinute la distanţă de peretele stomacului de către mucus. Bacteria acţionează in două moduri: ea creşte secreţia de suc gastric şi slăbeşte structura mucoasei gastro-duodenale. Fiind mai puţin protejat de catre mucus, peretele stomacului sau al duodenului este atacat de secretia prea mare a sucurilor gastrice si astfel apare boala.

Trasmitere

    Principala cauză a infectării este igiena deficitară - atât a populaţiei, care din ignoranţă nu se mai spală pe mâini înainte de mese, cât mai ales a alimentelor infestate, care sunt consumate fără a fi bine spălate sau fierte, înainte de a fi consumate.
    Helicobacter pylori poate fi găsită pe majoritatea alimentelor - atât de origine animală, cât şi de origine vegetală, dar există chiar şi în apă, dacă nu este din surse verificate, cu conţinut microbiologic redus. Transmiterea se face atât de la om la om (prin atingere, sărut etc.), cât şi prin vesela infestată, când se consumă alimente cu tacâmurile altor persoane. La fel de uşor ne putem infecta dacă obişnuim să mâncăm la restaurante sau cantine în care igiena este deficitară.

Simptome

    In cazul majoritatii persoanelor infectate cu Helicobacter pylori nu apar semne sau simptome de boala, dar in anumite cazuri infectia poate avea urmatoarele manifestari:

- dureri şi disconfort abdominal care, fie dispar, fie se amplifică după masă

- arsuri la stomac, indigestie

- balonare imediat după masă, eructatii frecvente

- senzaţia de saţietate precoce, scadere ponderala

- greaţă, voma, halena

    Infecţia cu Helicobacter pylori nu poate fi diagnosticată doar în baza unor simptome. În plus, absenta unora dintre simptomele enumerate mai sus nu garantează şi lipsa infecţiei. Stabilirea infectiei cu aceasta bacterie necesită efectuarea unor investigaţii şi analize de laborator.

Metode de diagnostic

1. Diagnostic prin biopsie efectuata cu ocazia endoscopiei: pune diagnosticul SIGUR de prezenta a Helicobacter, si cu aceasta ocazie se vad si efectele lui asupra tubului digestiv (daca exista) – ulcer, gastrita, etc.

2. Testul respirator cu uree este un test respirator neinvaziv pentru depistarea unei eventuale infecţii. Are o specificitate şi o senzitivitate de 95 la sută. Metoda constă în măsurarea concentraţiei de amoniu din aerul expirat, după administrarea unei soluţii de uree marcată cu un izotop de carbon (C13). Pacientul suflă iniţial într-un tub de unică folosinţă, timp de şase minute, apoi bea o soluţie specială, după care suflă din nou timp de şase minute. Procedura durează aproximativ 15 minute, iar rezultatul se eliberează pe loc.

3. Diagnostic serologic (prin analiza sangelui). Depisteaza anticorpii impotriva Helicobacter, care pot fi prezenti chiar daca omul a avut Helicobacter in urma cu mai multi ani. Depistarea anticorpilor prin aceasta metoda, nu inseamna ca ai Helicobacter si ca trebuie sa te tratezi, daca nu ai una dintre bolile sau simptomele amintite anterior!

4. Depistarea antigenelor acestui germen din fecale, prin teste imunologice. Acest test are o sensibilitate de 96%, o specificitate de 93% şi valori predictive pozitive de 92% şi negative de 96%. In prezent nu este un test de rutină.

Remedii naturiste impotriva Helicobacter pylori

    Tratamentul acestei infecţii se face în general prin uleiuri esenţiale. Ele luptă atât împotriva infecţiei cât şi împotriva recidivelor. Uleiul de oregano, cimbru, tarhon, scorţişoară, cuisoare sau de muşeţel sunt uleiuri esenţiale cu o importantă acţiune antiinflamatoare si antispastica, bogate în aldehide sau în seschiterpene. Alte uleiuri cum sunt cel de mentă şi cel de lemongrass au arătat in vitro o inhibiţie netă a proliferării Helicobacter pylori.

    Ghimbirul inhiba inmultirea bacteriei Helicobacter pillori, care este asociata cu instalarea ulcerului. Radacina contine o substanta numita zingibain, care distruge parazitii si ouale lor, dar si uleiul volatil de ghimbir este foarte eficient contra acestei bacterii.

    Usturoiul are proprietăţi antifungice, antibacteriene şi antivirale, este des folosit în tratamentul infecţiilor, al gripei şi al candidozei. Substanţele sulfuroase şi allicina acţionează eficient împotriva Helicobacter pylori.

    O substanţă din broccoli, sulforafan, acţionează ca un antibiotic puternic împotriva Helicobacter pylori. Aceeaşi substanţă stimulează producerea în intestine a unor enzime care asigură protecţie împotriva substanţelor inflamatoare care provoacă distrugerea lanţului ADN. Cantitatea zilnică de broccoli recomandată de cercetătorii de la Şcoala de medicină a Universităţii John Hopkins este de 70 de grame – sub forma de suc sau consumata ca atare.

    Argintul coloidal este un puternic antibiotic natural ce luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans (cauzator principal al cariilor dentare), cu renumita bacterie Staphylococcus Aureus, cunoscuta sub denumirea de bacteria spitalelor, dar şi impotriva altor microorganisme dăunătoare. La o concentratie de 10 ppm are deja o putere de nimicire a bacteriilor mai mare decat majoritatea antibioticelor din comert, ce pot fi gasite sub forma de medicament. El îmbunatateste digestia, nu dauneaza enzimelor umane, regenereaza rapid celulele si tesuturile vatamate.

    Propolisul distruge nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi neutralizează 30 de tipuri de virusuri, inclusiv varietăţile lor. Propolisul are sute de indicaţii şi peste 70 de proprietăţi farmacologice, fiind activ in infectiile cu stafilococi, streptococi, cobacili si paraziţi intestinali (Giardia).

    Afinele au o acţiune antiinfecţioasă şi permit o mai bună absorbţie a vitaminei B12 în gastritele atrofice. Polizaharidele cu masă moleculară mare din afine inhibă adeziunea bacteriei Helicobacter pylori la mucusul gastric uman.

    Muşeţelul a demonstrat într-o meta-analiză o diminuare a dispepsiei şi a acidităţii stomacale. Acţiunea sa antiinflamatoare locală este bine cunoscută şi a fost comparată cu cea a inhibitorilor ai pompei de protoni. Uleiul esenţial de muşeţel a demonstrat o inhibiţie in vitro a Helicobacter.

    Genţiana conţine triterpene şi xantone care au o acţiune antiinflamatoare directă asupra mucoasei stomacale, dar prin xantone are şi o acţiune antistres şi antidepresiv, foarte utilă în problemele stomacului.

    Turmeric sau sofran – din familia ghimbirului – este folosit în tratarea diverselor boli si afectiuni. Rădăcina de turmeric contine ulei volatil, zinziberen si curcumina. Are numeroase proprietati: tonic digestiv, bactericid natural, antiinflamator, detoxifiant, balsamic, cicatrizant, antibiotic natural de exceptie, restaurator al florei intestinale, etc.

    Asocierea dintre mai multe pre- şi probiotice (chefir), adică bifidobacteriile, Saccharomyces şi lactobacillus a fost studiată şi s-a demonstrat în mod evident o mai bună toleranţă la tripla terapie clasică. Aceste substanţe par să aibă un rol important de prevenţie. Având în vedere modul lor de acţiune şi lipsa de contra-indicaţii, este justificată folosirea lor în tratamentul împotriva Helicobacter pylori.

    Folosirea vitaminei C naturale în timpul tratamentului împotriva HP implică o diminuare a riscurilor de precancerizare a ţesutului stomacal. Sucul de merişor, sucul de mure, sucul de grapefruit roşu, sucul de cartofi cruzi, argila sau cuişoarele inhibă si ele dezvoltarea bacteriei Helicobacter pylori.

Dieta / Regim

    Este foarte bine ca in perioada tratamentului sa evitati anumite alimente ce ajuta la proliferarea bacteriei.

De evitat:

- fumatul si bauturile alcoolice

- prajeli

- branzeturi grase, lapte

- fasole uscata, varza, ridichi, vinete

- orice tip de carne sau grasime animala (principalul factor de aciditate)

- condimentele de orice fel (ardei iute, sare de lamaie, mustar, ceapa cruda, usturoi, piper, kechup), muraturi, lamaie, otet, etc.

- dulciurile concentrate (dulceata, gem, prajituri, marmelada, miere, rahat, ciocolata, etc)

- legume si fructe acre (citrice, kiwi)

- cafea, bauturi carbogazoase, apa minerala gazoasa (sunt acide)

- mancaruri prea fierbinti sau reci

- mesele prea rare si bogate (se recomanda 4-5 mese pe zi mai reduse cantitativ)

Se recomanda:

- supe si ciorbe de legume, cu sau fara bors

- cartofi natur sau piure

- branzeturi sub 2% grasime

- sote-uri de legume

- placinte fara grasime

- tocanite fara prajeala

- compoturi nu foarte dulci

- apa plata

- paine veche de o zi

- ca si condimente - marar, patrunjel, leustean

- mancarea poate fi sarata normal (daca pacientul nu are si alta boala in care regimul este fara sare)