EGOUL – DUSMANUL DIN INTERIOR

„Stapanirea propriei minti rebele, capricioase, vagabonde este calea catre fericire.” - Dhammapada

    Ego-ul se formeaza in primii sapte ani de viata, fiind o creatie mentala (imaginara), niste idei in minte despre cine credem ca suntem. Cand este mic, copilul nu stie cine este. El devine ceea ce spun altii despre el sau ceea ce este invatat/educat. Daca mama si anturajul apreciaza copilul, prin dragoste, ingrijire, laude, etc, atunci el simte ca este valoros, important sau bun. Dimpotriva, daca este neglijat, respins, certat, etc, atunci se va simti inferior si lipsit de valoare. Astfel, ia nastere ego-ul ca si o imagine reflectata de ceilalti. Apoi, acest ego continua sa se dezvolte si se cristalizeaza cu fiecare experienta de viata (reusite sau esecuri, drame personale, temeri, etc). Hrana principala a ego-ului este frica si furia. Aceste emotii negative provoaca o continua suferinta mental-emotionala zilnica, mai mult sau mai putin constienta, care se reflecta apoi la nivelul corpului fizic prin numeroase afectiuni, pe care le purtam toata viata. (vezi legatura dintre ganduri, emotii si bolile aferente - aici)

    Aproape toti oamenii confundă egoul cu personalitatea. Diminuarea lui ar putea fi înţeleasă de ei ca o pierdere a calităţilor personale. Nimic mai fals. Contribuţia ego-ului la alcătuirea personalităţii este la fel de mare precum contribuţia viermelui la gustul mărului. Nu ego-ul ne dă personalitatea, ci el ne rigidizează comportamentul, ne face slabi în faţa atacurilor, ne atrage spre patologia psihică. O personalitate puternică nu înseamnă reacţii previzibile, rigide, ci dimpotrivă, flexibilitate, adaptare, păstrând un caracter moral puternic şi o scară a valorilor clară. De exemplu, orgoliul (punctul forte al "micului eu") nu este o calitate din punct de vedere spiritual.

    Unii oameni reacţionează iritaţi dacă sunt îndrumaţi să se cunoască pe sine mai bine, cum să-şi analizeze trăirile, pornirile, comportamentul, sau, mai ales, li se arată cum sunt manipulaţi de propria minte (ego). De ce? Explicaţia universală este că la ei ego-ul este foarte puternic si are controlul asupra fiinţei. El nu acceptă să fie demascat şi detronat. Simte instinctiv pericolul şi astfel se îndepărtează de preocupările psihologice. Ei nu sunt neapărat oameni răi, ci se tem a fi ceva mai conştienţi. Nu trebuie insistat, ca să nu li se accentueze alergia. Îi va trezi viaţa, prin lecţiile ei dure. De fapt, culmea, unii dintre aceştia văd foarte bine defectele altora, dar sunt "orbi" când vine vorba de ei înşişi.

    Egoul este doar o imagine mentala, o insiruire de ganduri sau idei despre cine credem noi ca suntem. Deoarece credem ca noi suntem mintea si gandurile noastre (egoul), ne lasam condusi si manipulati de catre acestea. Dovada cea mai clara in acest sens este ca nu sunteti capabil sa va intrerupeti la vointa aceasta activitate mentala inutila si neincetata, care va ocupa constant intreaga minte. Iar daca reusiti sa intrerupeti fluxul gandurilor, chiar si pentru cateva secunde, atunci exista cineva din voi care a facut si urmareste aceasta, ceva care nu este mintea care gandeste (acesta este eu-l interior adevarat).

    Mintea care creeaza zgomotul mental, ca element de autoafirmare si autoperpetuare (mintea superficiala, de suprafata) este egoul – eu-l fals care ne controleaza viata si creeaza toate conflictele interioare.

- dialogheaza, se cearta sau critica in permanenta

- se focalizeaza pe trecut sau viitor

- analizeaza si interpreteaza totul in termeni de profit-pierdere, bine-rau, frumos-urat, placut-neplacut

- ia decizii doar pe baza experientelor trecute

- isi schimba directia foarte des

- este dominata de frici, indoieli, framantari, confuzie, emotii, dorinte

- proiecteaza si calculeaza permanent

- este incapabila de concentrare, este mereu agitata

    Mintea profunda este vocea interioara - vocea sufletului – eu-l adevarat. Aceasta minte rareori se face auzita deoarece galagia continua creata de ego o acopera aproape tot timpul. O putem auzi doar in clipele de liniste mentala.

- este tacuta, vorbeste rar: se manifesta prin spontaneitate si intuitie

- percepe realitatea fara sa o interpreteze

- ne arata calea cea mai buna pentru noi prin senzatii si sentimente

- focalizata mereu pe momentul prezent: Aici si Acum

- nu face calcule, planuri, proiecte si nu se asteapta la un anumit rezultat

    Comparand activitatile celor doua minti, putem realiza cu usurinta ca toate problemele si suferintele sunt create de mintea superficiala sau ego. Acest dialog mental nesfarsit impreuna cu emotiile negative si nesanatoase care apar datorita gandurilor induse, formeaza un cerc vicios care macina trupul si afecteaza sanatatea. Primul si cel mai important pas este sa devenim constienti de existenta si actiunile acestei entitati energetice care se hraneste cu starile noastre inferioare si nu ne permite sa fim fericiti.

    Pentru a descoperi ce este si cum functioneaza egoul (mintea), va recomandam filmul documentar „Lo Sfidante – Sfidatorul”. Cuvantul SFIDATORUL indica un complex de forte care actioneaza in campul constiintei umane cu scopul de a o slabi si de a o mentine intr-o stare inconstienta si identificata cu constructii mentale ireale.

    Documentarul „SFIDATORUL” va dezvaluie adevarul despre cine este si cum actioneaza aceasta entitate imaginara, numita ego si modul cum puteti sa-l reduceti la tacere, astfel incat sa obtineti controlul asupra propriei vieti.

Din invataturile celor care au descoperit adevarul despre ego…

    „Ce rost avea sa continui sa traiesc cu povara acestei nefericiri? De ce sa continui aceasta lupta permanenta? Simteam cum o profunda dorinta de autodistrugere, de nonexistenta devine mult mai puternica decat dorinta instinctiva de a continua sa traiesc.

„Eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi.” Acesta era gandul care continua sa se deruleze in mintea mea. Apoi, dintr-odata, am sesizat ciudatenia lui. „Sunt eu o fiinta sau doua?” Daca eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi, atunci trebuie sa existe doua fiinte in mine: „eu” si „mine insumi” cu care „eu” nu mai pot trai. Poate ca, m-am gandit eu, numai una dintre ele este reala.”

(Eckhart Tolle – Puterea prezentului)

    „Activitatea omului obisnuit este alcatuita din reactii, care sunt expresia constitutiei sale egotice. Omul obisnuit este un „eu” inconjurat de obiecte agreabile sau dezagreabile, prietenoase ori ostile si tot ceea ce actioneaza asupra lui il determina sa reactioneze in functie de dorintele sau de temerile sale. Ca urmare, toate reactiile lui sunt false, partiale, inadecvate, intrucat sunt fondate pe perspectiva sa egotica ce are ca punct de plecare iluzia unui „eu”. „

(Jean Klein – Fii ceea ce esti)

    „M - Cand mintea este mentinuta departe de preocuparile ei, devine linistita. Daca nu tulburi aceasta liniste si ramai in ea, descoperi ca este patrunsa de o lumina si de o iubire pe care nu le-ai mai cunoscut niciodata; si totusi tu o recunosti imediat ca fiind propria ta natura. Odata ce ai trecut prin aceasta experienta, nu vei mai fi acelasi om; mintea, care ignora orice regula, poate sa curme aceasta pace si sa intunece aceasta viziune, dar reintoarcerea lor este sigura, cu conditia ca efortul sa fie sustinut pana in ziua in care toate lanturile sunt rupte, iluziile si atasamentele inceteaza si viata devine in cel mai inalt grad concentrata in prezent.

I – Cu ce schimba asta situatia?

M – Mintea nu mai este. Ramane numai iubirea in actiune.

I – Cum voi recunoaste aceasta stare atunci cand ea se va produce?

M – Nu vei mai cunoaste frica.”

(Nisargadatta – Eu sunt acela)

    „Ce este un gand? Ce este mintea? Nu este nici o diferenta intre ganduri si minte. Gandurile apar din minte, iar mintea nu este altceva decat o gramada de ganduri. „Eu-l” este mintea. Mintea este agatarea de trecut sau viitor. Este atasarea de obiecte si timp. Acum, de unde apare mintea? Cand „eu-l” apare, mintea apare, iar odata cu ea apar simturile si lumea. Descopera de unde rasare „eu-l” si spune-mi daca nu ramai tacut. Fara ganduri, nu exista nici o minte.”

(Poonja – Doar ramai tacut)