Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este un arbust care creşte în toată Europa, dar s-a adaptat mai bine climatului mediteranean. Frunzele sale sunt totdeauna verzi, ca acele de pin, plate şi are flori albastre, albe sau roşii. La noi în ţara se cultiva ca planta medicinala, condimentara şi ornamentala.
Cu o gama larga de beneficii nutritionale, este una dintre acele plante cu o mie de utilizari. Rozmarinul proaspat se foloseste la condimentarea multor preparate, carora le da un gust delicios, aromat, usor amarui si miros camforat. De asemenea, rozmarinul a fost considerat dintotdeauna un elixir al tineretii care ofera sanatate corpului si mintii. Planta combate procesele de imbatranire si fortifica organismele anemice si pe bolnavii aflati in convalescenta, astfel ca persoanele care o consuma regulat sunt pline de energie si optimism.
Dioscoride a scris despre rozmarin: "Consumul florii uscate calmeaza creierul, inima si stomacul; ascute intelegerea, reface memoria, trezeste mintea si in general este un remediu sanatos pentru diverse afectiuni ale capului si ale stomacului."
Cu o gama larga de beneficii nutritionale, este una dintre acele plante cu o mie de utilizari. Rozmarinul proaspat se foloseste la condimentarea multor preparate, carora le da un gust delicios, aromat, usor amarui si miros camforat. De asemenea, rozmarinul a fost considerat dintotdeauna un elixir al tineretii care ofera sanatate corpului si mintii. Planta combate procesele de imbatranire si fortifica organismele anemice si pe bolnavii aflati in convalescenta, astfel ca persoanele care o consuma regulat sunt pline de energie si optimism.
Dioscoride a scris despre rozmarin: "Consumul florii uscate calmeaza creierul, inima si stomacul; ascute intelegerea, reface memoria, trezeste mintea si in general este un remediu sanatos pentru diverse afectiuni ale capului si ale stomacului."
Compusii rozmarinului
Diferite părţi din plantă, în special vârfurile de flori, conţin antioxidanti fenolici, acid rozmarinic şi numeroase uleiuri volatile esenţiale, cum ar fi: cineol, camfen, borneol, acetat de bornil, alfa-pinen. Aceşti compuşi sunt cunoscuţi pentru proprietăţile lor antiinflamatorii, antialergice, antifungice şi antiseptice.
Este una din ierburile cu conţinutul cel mai ridicat de folaţi. Aceştia sunt importanţi în sinteza ADN-ului, iar când sunt administraţi în perioada de preconcepţie, pot ajuta la prevenirea defectelor de tub neural la nou-născuţi.
Este o importanta sursa de vitamina E si actioneaza precum un tonic pentru musculatura, aparatul genital si tesutul nervos. Este si un remediu naturist impotriva cancerului la san, pentru ca echilibreaza secretiile hormonale.
Datorita continutului mare de vitamina C, este renumita si pentru combaterea infectiilor. In plus, vitamina C sintetizeaza colagenul, proteina necesara pentru vasele de sange, organe, piele si oase.
Rozmarinul asigura 16% din valoarea zilnica de vitamina A, cu proprietati antioxidante si care protejeaza vederea, asigura sanatatea pielii si a mucoasei si ofera protectie impotriva cancerului pulmonar si a cancerului de gura.
Manganul, un mineral de asemenea preponderent in rozmarin, joaca un rol critic in organism, ca antioxidant, reducand riscul de cancer, in special cancerul de san.
Rozmarinul contine, de asemenea, fier (la nivelul sangelui, fierul intra in compozitia hemoglobinei din globulele rosii; acestea preiau oxigenul din aerul inspirat si il transporta pana la tesuturi unde il elibereaza pentru a prelua de aici dioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular) si potasiu (un component in celulele si fluidele corporale, care ajuta la controlul ritmului cardiac si a tensiunii arteriale).
In rozmarin mai exista, de asemenea, fibre, sodiu, calciu, magneziu si o abundenta de vitamine B, cum ar fi acidul pantotenic, piridoxina, riboflavina.
Actiuni si indicatii
Studii recente au relevat faptul ca rozmarinul este tonic pentru creier si inima, ceaiul de rozmarin ajungand sa fie recomandat de specialisti pentru efectele sale de stimulare a memoriei, a proceselor de gandire si pentru puterea plantei de a ajuta la controlarea emotiilor. Ceaiul de rozmarin te ajuta sa pastrezi sanatatea creierului, sa-ti imbunatatesti functiile cerebrale si sa previi temutul declin cognitiv (Alzheimer, dementa).
Reduce migrenele
Rozmarinul tratează în mod eficient migrenele. Pentru a beneficia de acest efect al plantei, fierbe câteva frunze de rozmarin într-o oală, după care toarnă compoziţia într-un bol mai mare. Stai deasupra lui pentru 10 minute, ţinându-ţi capul acoperit cu un prosop. Inhalarea mirosului de rozmarin îmbunătăţeşte memoria şi starea de spirit şi reduce durerile puternice de cap.
Previne căderea părului
Cercetările efectuate de-a lungul timpului arată că rozmarinul este eficient în cazul persoanelor cu alopecie. Oamenii de ştiinţă susţin că masarea scalpului cu ulei de rozmarin, lavandă, cimbru şi cidru ajută la regenerarea părului, dacă tratamentul este urmat cel puţin patru luni.
Previne afectiunile renale
Afectiunile renale pot fi foarte periculoase daca nu sunt depistate intr-un stadiu incipient. De multe ori, este greu sa le depistezi rapid, deoarece nu au simptome care sa te puna pe ganduri. Ceaiul de rozmarin este o solutie excelenta in acest caz, doarece are o actiune diuretica si curata rinichii de sedimentele minerale care duc la formarea dureroaselor pietre la rinichi.
Previne afectiunile cardiace
Nivelul ridicat de colesterol, hipertensiunea si proasta circulatie a sangelui pot duce in timp la aparitia afectiunilor cardiace. Fiecare ceasca de ceai de rozmarin imbunatateste circulatia sangelui, contribuie la curatarea lui de grasimi si la reglarea tensiunii arteriale.
Previne afectiunile hepatice
Ceaiul de rozmarin are capacitatea de a preveni afectiunile hepatice deoarece are un puternic efect detoxifiant si purificator. In plus, calmeaza tulburarile gastrice, imbunatateste digestia si revitalizeaza corpul.
Ajuta la slabit
Ceaiul de rozmarin contribuie la stimularea metabolismului si la descompunerea mai rapida a alimentelor. De asemenea, elimina senzatia de balonare sau alte tulburari digestive. Consumat inaintea meselor principale, ceaiul de rozmarin confera rapid senzatia de satietate si impiedica absorbtia grasimilor rele in organism.
In 7 zile de cura cu ceai de rozmarin vei slabi 3 kilograme, iti vei tonifia corpul si vei reduce aspectul celulitei.
Tratează problemele respiratorii
Inhalarea mirosului de ulei de rozmarin, desfundă căile nazale în caz de răceală, alergii sau infectii respiratorii. De asemenea, acest remediu este eficient si în caz de sinuzită.
Mareste fertilitatea
Rozmarinul stimulează ovulaţia şi ca orice condiment, are un uşor efect afrodiziac. Nu se recomanda femeilor anemice sau cu menstre prea abundente,
Reduce riscul de cancer
Ceaiul de rozmarin protejeaza impotriva cancerului, deoarece contine substante antioxidante care previn imbolnavirea celulelor sau incetinesc raspandirea acestora in organism.
Incetineste imbatranirea
Consumat cu regularitate, ceaiul de rozmarin incetineste procesul de imbatranire, deoarece furnizeaza organismului o multime de vitamine, minerale si antioxidanti care iti protejeaza corpul de radicalii liberi.
Preparate terapeutice
Preparatele din rozmarin (ceai, infuzie, tinctură, ulei esenţial) se folosesc cu succes în tratarea gastritelor şi infecţiilor gastro-intestinale, favorizează secreţia bilei, accelerează tranzitul intestinal leneş, elimină gazele şi stimulează apetitul.
De asemenea, rozmarinul este un remediu consacrat în afecţiunile cardio-vasculare, ale sistemului nervos, combate cu succes durerile cauzate de reumatism şi artrită, are proprietăţi diuretice, îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare.
Pentru uz extern, rozmarinul este folosit în activarea microcirculaţiei sanguine la nivelul pielii capului. Combate alopecia, seboreea, iar prin proprietăţile cicatrizante, antiseptice şi antimicrobiene intervine în vindecarea unor dermatoze, plăgi deschise, răni purulente, râie şi înţepături de insecte.
Ceai de rozmarin
Se fierb 20 g de frunze in 250 ml de apa, cel mult un minut. Se servesc 2-3 cescute pe zi
Intern, se recomanda pentru: colici abdominale, dispepsii, reumatism, astenie, surmenaj fizic si intelectual, tonifierea organismului, balonari si afectiuni gastro-intestinale, anorexie, afectiuni hepatice si renale.
Extern, se foloseste sub forma de cataplasme ca adjuvant în: reumatism, artroze, dureri musculare, sciatică, nevralgii.
În rinita cronica se pot face inhalaţii cu ceai preparat din o lingura de frunze la o cana cu apa, dupa o fierbere de 5 minute.
Infuzie de rozmarin
Infuzia se prepara din o linguriţa de frunze uscate şi marunţite la o cana cu apa fierbinte. Se beau 1-2 cani pe zi, dupa masa.
Se recomanda in tratarea afectiunilor stomacului si intestinelor, in boli hepatice si respiratorii, astenie, surmenaj, convalescenta, slabirea memoriei.
Tinctura de rozmarin
Tinctura se prepara din macerarea a 6 lingurite de planta uscata in 300 ml de alcool alimentar, tuica preparata in casa sau votca. Dupa 10 zile, amestecul se filtreaza si lichidul obtinut se pastreaza la rece, in sticle inchise la culoare si bine astupate. Se iau zilnic cate 3-4 lingurite de tinctura diluata in putina apa avand acelasi efect ca si infuzia. Tinctura se poate folosi timp de 2 ani de la preparare.
Ulei volatil de rozmarin
Se poate folosi pentru masaj sau in apa de baie ori se poate lua pe cale oralǎ, sub formǎ de picǎturi amestecate cu apa.
Conform unui studiu realizat în Marea Britanie, mirosul de rozmarin are efect neurostimulator. Astfel, uleiul volatil de rozmarin stimuleaza activitatea psihica şi îmbunataţeşte oxigenarea creierului. Se recomanda în starile de debilitate fizica, astenie şi în convalescenta. Folosit la masaj, are proprietati de stimulare a circulatiei sangelui, intarire a capilarelor si de regenerare celulara. O baie în care se adaugǎ ulei de rozmarin este un mod excelent de combatere a reumatismului sau a oboselii.
Puneti o crenguta sau doua de rozmarin la uscat, apoi adaugati-le intr-un borcan de sticla, peste care puneti ulei de masline si agitati usor. Depozitati borcanul intr-un loc cald, intunecat, timp de doua saptamani. Se utilizeaza pentru o baie parfumata sau in amestec cu otet balsamic, peste o salata sau un sos delicios.
Precauţii şi contraindicaţii
Rozmarinul este o planta puternic aromata si de aceea nu se foloseste in cantitate mare. Depaşirea dozei terapeutice poate duce la apariţia convulsiilor. Utilizarea uleiului volatil trebuie facuta cu maxima atenţie. Primele efecte adverse ale exceselor sunt ametelile si senzatiile de voma, dar si o stare generala slabita. Nu se recomanda femeilor insarcinate sau care alapteaza, hipertensivilor ori persoanelor care sufera de epilepsie.
Cultivarea Rozmarinului
Rozmarinul este o planta rezistenta, care nu are nevoie de lucrari speciale. Poate fi cultivat in gradina, dar si in ghivece, in interior, fiind adesea confundat cu o planta ornamentala datorita florilor sale albastre, albe sau roz.
Rozmarinul are nevoie de un sol bine afanat, nisipos, cu un bun drenaj. Se poate folosi un amestec de pamant de gradina si nisip, la care se poate adauga putin praf de creta, pentru cresterea valorii pH-ului (rozmarinul prefera valori usor alcaline). La baza ghiveciului se aseaza, inainte de a turna amestecul de pamant, un strat de cioburi de teracota, sau pietris grosier, pentru a facilita scurgerea apei.
Udaţi cu regularitae rozmarinul în primul an de la plantare, mai ales dacă sunteţi într-o zonă caldă fără ploi regulate. Odată ce a trecut primul an, acest arbust devine rezistent la secetă. Puteţi să recoltaţi rămurele atunci când aveţi nevoie, de-a lungul întregului an. Este de preferat să recoltaţi rămurelele care au mai mult de un an pentru a stimula ramificarea acestuia. Crengutele taiate prind radacini foarte usor daca le tineti intr-un pahar cu apa. Acesta este si mijlocul de inmultire cel mai la indemana.
Iarna, rozmarinul in ghiveci va fi pastrat intr-o incapere luminoasa, dar rece. Temperatura potrivita pentru iernare este de 10-15 grade Celsius. De asemenea, spatiul trebuie aerisit constant. Ghiveciul se uda rar in perioada de iernare. Rozmarinul poate fi pastrat si in gradina, cu o singura conditie: planta sa fie suficient de maturizata, tulpina sa fie lemnoasa. In acest caz, pregatirea pentru iernare se face prin acoperirea plantei (tufei) cu un strat gros de paie si frunze.
Niciun comentariu :
Impresii, Intrebari, Experiente ...