Pentru a intelege cum apare frica si care este mecanismul corpului de suferinta, trebuie sa stiti mai intai cateva lucruri despre ce este egoul si cum functioneaza mintea. (sursa: cartea bestseller „Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle.)
Pe masura ce cresteti, va formati o imagine mentala despre cine sunteti, pe baza conditionarii personale si culturale. Putem numi aceasta identitate fantomatica „ego”. Egoul consta in activitatea mentala si nu poate fi mentinut in viata decat gandind permanent. Atat timp cat va identificati cu mintea dvs. (credeti ca sunteti ceea ce va spune mintea), viata va este condusa de ego. Egoul (mintea) se identifica cel mai des cu posesiunile, cu ocupatia, cu statutul si recunoasterea sociala, cu educatia si cunostintele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu relatiile, cu istoria de viata personala sau a familiei, cu sisteme de credinte si apeleaza deseori la identificari politice, nationaliste, rasiste, religioase si alte identificari colective. Niciuna dintre acestea nu sunteti dvs. Poate ca acum va vine greu sa credeti, dar veti afla singur adevarul... Il veti afla cel mai tarziu in momentul in care veti simti ca se apropie moartea. Moartea ia tot ceea ce nu sunteti dvs. Secretul vietii este sa „mori inainte de a muri” – si sa descoperi ca nu exista moarte.
Mintea va controleaza viata
Mintea dvs. este un instrument, o unealta. Ea exista pentru a fi folosita intr-un anumit scop, iar cand sarcina este indeplinita, lasati-o deoparte. Dar, dupa cum stau lucrurile, as spune ca aproape 80-90% din gandurile majoritatii oamenilor sunt nu numai repetitive si inutile, dar prin natura lor disfunctionala si deseori negativa, mare parte sunt chiar daunatoare. Incapacitatea de a te opri să mai gândeşti este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest lucru pentru că aproape toată lumea suferă de ea, aşa că o considerăm un lucru normal. Acest zgomot mental neîncetat ne împiedică să găsim acea lume a liniştii interioare. El creează şi un ego, construit de minte, care aruncă o umbră de frică şi suferinţă. Aceasta duce la o pierdere importanta de energie vitala. Observati-va mintea si veti descoperi ca este adevarat.
Daţi-mi voie să vă pun o întrebare: Vă puteţi elibera de mintea dvs. ori de câte ori doriţi? Aţi descoperit butonul de „închidere"? Credeţi că sunteţi mintea dvs. Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dvs. Când o persoană se duce la doctor şi spune: „Aud o voce in capul meu", probabil că va fi trimisă la psihiatru. Cert este ca într-un mod foarte asemănător, aproape toată lumea aude una sau mai multe voci în cap tot timpul. Monologuri şi dialoguri continue. Vocea comentează, speculează, compară, judecă, se plânge, acceptă sau respinge etc. Nu de puţine ori, vocea (egoul) este cel mai aprig duşman al dvs. Ea este cauza nefericirii şi a suferinţei neexprimate, şi chiar a bolii.
Mintea este, in esenta, o masina de supravietuire. Atacul si apararea impotriva altor minti, adunarea, depozitarea si analizarea informatiilor – acestea sunt lucrurile la care se pricepe ea, dar nu este deloc creativa. Toti artistii adevarati, indiferent daca stiu sau nu, creeaza intr-o zona aflata in afara mintii, din linistea lor interioara. Mintea da apoi forma impulsului creator sau intuitiilor. Chiar si marii oameni de stiinta au afirmat ca descoperirile creative cele mai importante le-au facut in momente de calm mental. Gandirea joaca numai un rol secundar in faza decisiva si de scurta durata a actului creator.
(Filmul „O minte sclipitoare – A Beautiful Mind” exprima clar cum mintea (egoul) ne poate amagi, daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata, a unui om care e un geniu, dar care este nebun in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun, pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care egoul ne tine prinsi.)
Frica este hrana egoului
Nevoile egoului sunt fara sfarsit. Are nevoie sa fie atat aparat, cat si alimentat constant. Datorita naturii sale iluzorii si in ciuda elaboratelor sale mecanisme de aparare, egoul se simte foarte vulnerabil si amenintat, asa ca traieste constant intr-o stare de frica si dorinta. Frica pare sa aiba mai multe cauze: frica de pierdere, frica de esec, frica de a fi ranit, etc dar, in ultima instanta, toate fricile reprezinta frica de moarte, de anihilare a egoului.
Frica imbraca multe forme: disconfort, grija, anxietate, nervozitate, tensiune, groaza, fobie, etc. Acest tip de frica psihologica este legat intotdeauna de ceea ce s-ar putea intampla, nu se refera la un lucru care se intampla acum. Dvs. traiti aici si acum, in timp ce mintea dvs. se afla in viitor. Mintea (egoul), pentru a se asigura ca pastreaza controlul, cauta permanent sa acopere momentul prezent prin trecut si viitor. Aceasta creeaza o prapastie de anxietate. Puteti oricand sa faceti fata momentului prezent, dar nu puteti sa faceti fata unui lucru care este doar o proiectie a mintii.
Pentru ego, momentul prezent abia daca exista. Numai trecutul si viitorul sunt considerate importante. Mintea este mereu preocupata de mentinerea in viata a trecutului pentru ca fara el, cine mai sunteti dvs? Se proiecteaza constant in viitor pentru a-si asigura supravietuirea continua si a cauta acolo eliberarea sau implinirea. Mintea spune: „Intr-o zi, cand se va intampla cutare sau cutare lucru, ma voi simti bine, voi fi fericit si impacat.” Chiar si atunci cand egoul pare preocupat de prezent, ceea ce vede nu este prezentul: acesta este perceput total gresit pentru ca este privit prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un mijloc pentru atingerea unui scop, un obiectiv intotdeauna legat de viitorul proiectat de minte.
Urmariti cu atentie urmatorul video (daca nu apare subtitrarea apasati pe dreptunghiul alb de jos-dreapta):
Da, avem nevoie de minte, ca si de timp pentru a functiona in aceasta lume, dar ajungem la un punct in care ele pun stapanire pe viata noastra si atunci incepem sa functionam prost, apar durerea si suferinta. Cea mai mare parte a suferintelor omenesti sunt inutile. Ele sunt create de dvs. insiva, atata timp cat viata va este condusa de o minte care nu este supusa observarii.
Exista doua niveluri ale durerii: durerea pe care o creati in prezent si durerea din trecut, care mai traieste inca in mintea si in corpul dvs. Durerea pe care o creati acum este intotdeauna o forma de neacceptare, de rezistenta inconstienta la ceea ce exista. Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decat sa creati o rezistenta interna fata de un lucru care exista deja? Ce poate fi mai nesanatos decat sa te opui vietii insasi, care este acum si mereu acum? La nivelul gandului, rezistenta este o forma de a judeca. La nivel emotional, este o forma de negativism.
Emotia: reactia corpului la activitatea mintii
Emotia apare acolo unde mintea si corpul se intalnesc. Este reactia corpului la activitatea mintii sau, ati putea spune, o reflectare a mintii in corp. Emotie inseamna, ad literam, „tulburare”. Gandul ca sunteti amenintat, fizic sau psihologic, face corpul sa se contracte, iar aceasta este componenta fizica a ceea ce noi numim frica.
Deseori, gandirea si emotia formeaza un cerc vicios, alimentandu-se reciproc. Staruind mental asupra situatiei, asupra evenimentului sau asupra persoanei percepute drept cauza a emotiei, gandul incarca emotia cu energie, iar la randul ei, emotia energizeaza tiparul de gandire s.a.m.d. Suferinta emotionala este prima cauza a durerilor si a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompatimirea, vinovatia, frica, deprimarea, gelozia, etc, chiar si cel mai slab sentiment de iritare – toate sunt forme ale suferintei.
Cercetarile au aratat ca emotiile puternice pot produce schimbari chiar si in biochimia corporala. Aceste schimbari biochimice reprezinta aspectul fizic sau material al emotiilor. Cu cat va identificati mai mult cu gandirea, cu preferintele si cu aversiunile dvs., cu judecatile si cu interpretarile, cu alte cuvinte, cu cat sunteti mai putin prezent ca observator constient, cu atat incarcatura emotionala va fi mai puternica.
Intensitatea suferintei depinde de gradul de rezistenta la momentul prezent, care la randul sau depinde de gradul in care va identificati cu mintea. Mintea incearca mereu sa nege Clipa de acum si sa scape de ea. Cu alte cuvinte cu cat va identificati mai mult cu mintea (acceptati si credeti ceea ce va spune mintea), cu atat veti suferi mai mult. Sau putem spune si asa: cu cat sunteti mai capabil sa respectati si sa acceptati Clipa de acum, cu atat veti fi mai liber de suferinta si durere – si de mintea egocentrica.
Oare din ce motiv, de obicei, mintea se impotriveste sau neaga Clipa de acum? Pentru ca nu poate functiona si pastra controlul in afara timpului, care este trecut si viitor, asa ca ea percepe Clipa de acum, care se sustrage temporalitatii ca pe o amenintare. Imaginati-va Pamantul fara oameni, locuit numai de plante si animale. Ar mai avea un trecut si un viitor? Intrebarile „Cat este ora?” sau „In ce zi suntem?” ar fi total lipsite de sens.
Urmariti cu atentie urmatorul video (daca nu apare subtitrarea apasati pe dreptunghiul alb de jos-dreapta):
Formarea si mecanismul corpului de suferinta (corpul emotional)
Atâta timp cât nu puteţi accede la puterea Clipei de acum, fiecare durere emoţională pe care o trăiţi lasă în urmă un reziduu dureros, ce continuă să trăiască în sinea dvs. Se contopeşte cu durerea trecutului, care era deja acolo, şi se fixează în mintea şi în corpul dvs. Ea include, desigur, şi durerea pe care aţi suferit-o în copilărie, provocată de inconştienţa lumii în care v-aţi născut.
Această suferinta acumulată este un câmp energetic negativ, care vă locuieşte corpul şi mintea. Dacă o consideraţi un fel de entitate invizibilă cu drepturi proprii, începeţi să vă apropiaţi destul de mult de adevăr. Este corpul-durere emoţional. El are două moduri de funcţionare: latenţa şi activitatea. Un corp-durere se poate afla într-o stare de latenţă până la 90% din timp; totuşi, la o persoană extrem de nefericită, el poate fi activ 100% din timp. Unii oameni trăiesc aproape în întregime prin corpul-durere, în timp ce alţii doar în anumite situaţii, cum ar fi relaţiile intime, abandonările sau pierderile din trecut, rănirile fizice sau emoţionale ş.a.m.d. Starea de activitate a corpului-durere poate fi declanşată de orice eveniment, mai ales dacă rezonează cu un tipar al durerii din trecut. Când este pregătit să se trezească din faza de latenţă, chiar şi un simplu gând sau o remarcă inocentă, făcută de o persoană apropiată, poate activa corpul-durere.
Unele corpuri-durere sunt neplăcute, dar relativ inofensive, de exemplu, ca un copil care nu vrea să renunţe la o cerere sâcâitoare. Altele sunt nişte monştri vicioşi şi distructivi, adevăraţi demoni. Unii sunt violenţi fizic; dar mult mai mulţi sunt agresivi din punct de vedere emoţional. Unii atacă persoanele apropiate sau pe cele din împrejurimi, în timp ce alţii vă atacă chiar pe dvs., gazda lor. Gândurile şi sentimentele pe care le aveţi despre viaţa proprie devin atunci profund negative şi autodistructive. Boala şi accidentele apar deseori tocmai în acest fel. Unele corpuri-durere îşi pot împinge gazda la sinucidere.
Când credeţi că ştiţi bine o persoană şi apoi vă confruntaţi brusc, pentru prima oară, cu o creatură străină şi perfidă, trăiţi un şoc. Totuşi, este important să o observaţi mai mult în dvs. înşivă şi mai puţin în alţii. Căutaţi orice semn de nefericire, în orice formă - el poate semnala trezirea corpului-durere. Trezirea aceasta poate lua forma iritării, a nerăbdării, a proastei dispoziţii, a dorinţei de a răni, a enervării, a furiei, a deprimarii, a nevoii de a declanşa un moment dramatic într-o relaţie personală etc. Surprindeţi corpul-durere în momentul în care se trezeşte din starea de latenţă.
Odată ce corpul-durere a pus stăpânire pe dvs., doriţi şi mai multă durere. Deveniţi o victimă sau un tiran. Vreţi fie să provocaţi ori să suferiţi durerea, fie amândouă. Nu este o diferenţă prea mare între ele. Desigur, nu sunteţi conştient de acest aspect şi veţi susţine cu vehemenţă că nu doriţi durerea. Dar examinaţi-vă cu atenţie şi veţi descoperi că gândirea şi comportamentul vă sunt proiectate în aşa fel încât să facă durerea să continue, atât în ceea ce vă priveşte pe dvs., cât şi pe alţii. Dacă aţi fi într-adevăr conştient de acest lucru, tiparul s-ar dizolva, pentru că a dori mai multă durere este o nebunie şi nimeni nu este nebun în mod conştient sau voit.
Corpul-durere vi se poate părea un monstru periculos, la care nu suportaţi să vă uitaţi, dar eu vă asigur că este o fantomă lipsită de substanţă, care nu poate învinge puterea prezenţei dvs.
Puterea prezentului
"Prezentul este uneori inacceptabil, neplăcut sau groaznic." Observaţi felul în care mintea îl etichetează şi cum acest proces de etichetare, această judecare continuă, creează durere şi nefericire. Observând mecanismele minţii, ieşiţi din aceste tipare ale rezistenţei şi atunci îi veţi putea permite momentului prezent să existe: este aşa cum este. Aceasta vă va oferi experienţa stării de eliberare interioară de condiţiile exterioare, starea de pace interioară autentică. Urmăriţi apoi ceea ce se întâmplă şi treceţi la acţiune, dacă este necesar şi posibil.
Acceptaţi - apoi acţionaţi. Indiferent ce conţine momentul prezent, acceptaţi-l ca şi cum dvs. l-aţi fi ales. Conlucraţi întotdeauna cu el, nu împotriva lui. Faceţi-vă din el un prieten şi un aliat, nu un duşman. Predati-va in fata a ceea ce exista. Spuneti „DA” vietii – si observati cum viata incepe dintr-odata sa lucreze pentru si nu impotriva dvs. Acest fapt vă va transforma în mod miraculos întreaga viaţă.
Când veţi începe să vă detaşaţi de identificare şi să deveniţi un observator, corpul-durere va continua să funcţioneze un timp şi va încerca să vă păcălească să vă identificaţi din nou cu el. Deşi nu îl mai alimentaţi cu energie prin identificare, i-a mai rămas un impuls, o inerţie, ca în cazul titirezului ce continuă să se învârtă, deşi nu mai este acţionat de nimic. In acest stadiu, el poate crea dureri în diferite părţi ale corpului, dar acestea nu vor dura. Rămâneţi prezent, rămâneţi conştient. Fiţi paznicul mereu vigilent al spaţiului interior. Trebuie să fiţi suficient de prezent încât să puteţi urmări corpul-durere şi să îi simţiţi energia. Atunci el nu vă va mai putea controla gândirea. În momentul în care gândirea dvs. se aliniază cu câmpul energetic al corpului-durere, deja v-aţi identificat cu el şi îl alimentaţi din nou cu propriile gânduri.
Nu neg că v-aţi putea confrunta cu o rezistenţă interioară intensă în procesul de renunţare la identificarea cu durerea. Se va întâmpla astfel mai ales dacă, în cea mai mare parte a vieţii dvs., aţi trăit în strânsă identificare cu corpul-durere emoţional şi dacă întregul sentiment de sine sau mare parte din el este investit în acesta. Asta înseamnă că v-aţi construit un ego nefericit din corpul-durere şi credeţi că dvs. sunteţi această ficţiune construită de minte. In acest caz, frica inconştientă că vă veţi pierde identitatea va crea o rezistenţă puternică la orice tentativă de anulare a identificării. Cu alte cuvinte, preferaţi mai curând să suferiţi - să fiţi corpul-durere - decât să faceţi un salt în necunoscut şi să riscaţi să pierdeţi familiarul ego nefericit.
Dacă acest lucru este adevărat în ceea ce vă priveşte, observaţi-vă rezistenţa. Observaţi ataşamentul faţă de propria durere. Fiţi foarte atent. Observaţi plăcerea ciudată pe care o simtiti în urma faptului că sunteţi nefericit. Observaţi impulsul de vorbi despre acest lucru sau de a vă gândi la el. Rezistenţa va înceta dacă o veţi conştientiza. Atunci veţi putea să vă îndreptaţi atenţia asupra corpului-durere, rămânând prezent ca martor şi iniţiind astfel transmutarea. Numai dvs. puteţi face acest lucru. Nimeni nu-l poate face in locul dvs.
Să rezumăm acum acest proces. Concentraţi-vă atenţia asupra sentimentului interior. Recunoaşteţi corpul-durere. Acceptaţi că se află acolo. Nu vă gândiţi la el - nu lăsaţi sentimentul să se transforme în gândire. Nu îl judecaţi şi nu îl analizaţi. Nu faceţi din el o identitate proprie. Rămâneţi prezent şi continuaţi să fiţi observatorul lucrurilor care se petrec în interiorul dvs. Conştientizaţi nu numai durerea emoţională, ci şi pe dvs. ca „persoana care observă", observatorul tăcut. Aceasta este puterea Clipei de acum, puterea prezenţei conştiente.
NN - va recomand sa cititi si articolul NATURA SI CONSECINTELE MANIEI
Niciun comentariu :
Impresii, Intrebari, Experiente ...