SITE  DE  VANZARE !!!

CARTEA DOMNULUI DESPRE VIATA SI SANATATE

Jakob Lorber
    Aceasta carte este un colaj de citate din opera lui Jakob Lorber, la care se adauga cartile lui Gottfried Mayerhofer si alti câtiva autori care au auzit Vocea Divina, selectate dupa criteriul sanatatii si al vindecarii. Cartea reprezinta un ghid practic pentru o igiena fizica si sufleteasca, prezentând cauzele bolilor din perspectiva spirituala, motivele care cauzeaza durerea si suferinta, alimentatia corecta pentru copii si adulti, consecintele sinuciderii, informatii despre sanatate, viata lunga, teama de moarte, cum poate fi eliminata depresia, etc.
    „Cartea Domnului despre Viata si Sanatate” este o alinare pentru toti cei care cauta ajutor. Ea surprinde prin foarte multe aspecte inedite si interesante, abordand problemele fizice si psihice dintr-un punct de vedere superior, care integreaza totul - aceste lucruri fiind necunoscute de catre medicii nostri (alopati). De asemenea, catalogheaza metodele terapeutice în metode grosiere, bazate pe medicamente alopate (chimice), care mai mult îmbolnavesc decât vindeca si metode de vindecare din ce în ce mai subtile: homeopatice, cu ajutorul plantelor, al apei, al luminii solare, mergând pâna la vindecarea spirituala, prin plasarea mâinilor pe trupul bolnav, dublata de o credinta puternica în gratia divina.

Citam cateva fragmente din aceasta carte, pe care o gasiti aici:

Câteva indicaţii referitoare la alimentaţia noilor-născuţi
Pământul şi luna, cap. 62

Domnul: „Cum trebuie educat copilul imediat după naştere pentru ca la maturitate să poată respecta cu uşurinţă aceste reguli ale dietei fizice şi spirituale? Căci numai în acest fel va putea ajunge el la o vârstă înaintată şi la o maturitate a sufletului care să-i asigure o existenţă infinită şi liberă.

Copiii care încă din leagăn se dovedesc excesiv de sensibili şi care plâng tot timpul ar trebui hrăniţi îndeosebi cu alimente care nu înfierbântă sângele, ci dimpotrivă, care îl răcoresc.
Dacă mama îşi alăptează copilul, ea trebuie să se abţină de la orice fel de băuturi alcoolice, dar şi de la orice fel de emoţii negative. În caz contrar, ea va transmite copilului aceste emoţii prin intermediul sânului ei, care devine astfel o sursă de hrană pentru spiritul mâniei. Mama trebuie să evite acele alimente şi băuturi care generează un exces de bilă sau care agită bila deja produsă. De pildă, ei nu-i sunt recomandate legumele, îndeosebi fasolea. Dieta preferabilă este alcătuită din supă de carne, friptură din carnea animalelor curate, terci din grâu, secară şi porumb. Se adaugă ovăzul şi orezul gătite cu apă, dar nu cu lapte integral.

În cazul în care copilul este alăptat de o doică – lucru care nu este recomandabil – ar trebui să verificaţi înainte ce fel de persoană este aceasta, dacă are un suflet bun şi blând, după care trebuie să-i impuneţi acelaşi tip de alimentaţie, precum şi controlul emoţiilor, aşa cum v-am indicat mai sus.
Copilul trebuie înţărcat de la sân imediat ce îi apar primii dinţi.”

Vaccinarea împotriva variolei
Jakob Lorber, 7.02.1841

„Eu îţi spun: acest tip de tratament nu a adus niciodată roadele la care visează umanitatea, în nebunia ei. El nu a creat decât un fel de superstiţie, o legendă în jurul succesului presupus al vaccinului. La ora actuală, credinţa a fost înlocuită aproape în totalitate de aşa-zisa cunoaştere ştiinţifică! În numele ei, tratamentul le-a fost aplicat unor copii care nu ar fi suferit niciodată de această boală, din două motive posibile: fie generaţia care trebuie să suporte consecinţele acestei maladii nu a ajuns încă la maturitate, fie copiii respectivi nu au fost atacaţi de germenul variolei.
Evident, copiii vaccinaţi prin această metodă aberantă au fost citaţi de savanţi în sprijinul teoriei lor, dar nu este deloc exclus ca atunci când vor atinge maturitatea necesară, aceşti copii să fie atacaţi de virus, la fel ca şi cei care nu au fost vaccinaţi.”

Beneficiile activităţii
Marea Evanghelie a lui Ioan, I/221

Domnul: „Oamenii nu pot cunoaşte adevărata bunăstare interioară decât printr-o activitate continuă. Întrucât viaţa este rodul activităţii perpetue a lui Dumnezeu, ea nu poate fi menţinută decât printr-o activitate similară. Din inactivitate nu se poate naşte altceva decât moartea!
Puneţi-vă mâna pe inimă şi simţiţi cum bate ea continuu, zi şi noapte. Viaţa întregului organism depinde de activitatea ei. Aşa cum odihna inimii fizice ar provoca moartea organismului, inactivitatea inimii sufletului ar provoca moartea acestuia.

Inima sufletului este numită IUBIRE, iar pulsaţiile ei se exprimă prin aşa-numitele fapte ale iubirii. Rezultă că pulsul neobosit al acestei inimii este dat de activitatea neîntreruptă a iubirii. Cu cât inima sufletului pulsează mai intens, cu atât mai viu este sufletul. Când activitatea sufletului devine suficient de intensă, egalând-o pe cea a lui Dumnezeu, ea trezeşte viaţa spiritului divin din interiorul sufletului. Odată trezit, acest spirit divin, care este viaţa pură şi activitatea supremă, care nu oboseşte niciodată, se revarsă în suflet, care a devenit egal cu el, datorită activităţii sale pline de iubire, astfel încât sufletul atinge viaţa eternă şi indestructibilă.
Aşadar, totul porneşte de la activitate, niciodată de la lene! De aceea, nu cultivaţi lenea şi inactivitatea, căci răsplata care vă aşteaptă este viaţa eternă!”

Principalele cauze ale bolilor
Marea Evanghelie a lui Ioan, VI/56

Domnul: „Cele mai rele dintre toate viciile sunt indecenţele de toate felurile. Fiinţe umane ajung să se rătăcească din cauza lenei, a orgoliului şi aroganţei lor. Omul orgolios nu are nimic sfânt; el se foloseşte de toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a-şi satisface pasiunile lumeşti şi desfrâul. Atunci când procreează, el nu poate da naştere unor copii elevaţi, ci unor creaturi jalnice şi bolnăvicioase. Acest păcat este principala cauză a marii majorităţi a bolilor grave care există în această lume.
Se mai adaugă lăcomia, destrăbălarea, mânia şi celelalte tipuri de supărări. Toate aceste vicii nu fac altceva decât să îi conducă pe oameni la boală, care apoi îi chinuieşte în cele mai dramatice maniere.”

Recomandări pentru sângele îngroşat
Jakob Lorber, 18.08.1841

„Principala problemă a soţiei tale este faptul că se enervează frecvent, deşi în secret, lucru care are ca efect o corupere (prin intermediul bilei) a sângelui ei foarte uşor excitabil. Aceeaşi cauză stă şi la baza excesului de mucozităţi. Probabil că îţi pui întrebarea: ‘Cum este posibil ca aceste mărunte enervări zilnice, sau chiar depresia severă, să producă asemenea efecte biliare?’

Întrebarea nu este însă corect pusă. În realitate, oamenii mânioşi dispun de o cantitate insuficientă de bilă, dar sângele lor este foarte surescitat, căzând foarte uşor pradă influenţei spiritelor malefice. De aceea, chiar dacă vezica biliară le-ar fi grav afectată din cauza izbucnirilor lor de mânie, ei nu suferă deloc, căci sângele lor foarte stimulat elimină imediat excesul de bilă din corp.

Nu la fel stau însă lucrurile cu acei oameni, îndeosebi de sex feminin, care suferă încă de la naştere de un sânge îngroşat. Ei au o fire foarte instabilă şi pot fi enervaţi chiar şi de o muscă, deşi sunt incapabili de izbucniri de mânie. Din acest motiv, sângele lor este în permanenţă amestecat cu bilă, care este răspândită astfel în întregul organism, împreună cu hrana, îngroşând în continuare lichidele organice.”

Iubirea: remediul universal
Marea Evanghelie a lui Ioan, III/48

Domnul: „Adevăr vă spun: în afara iubirii, totul este mort în fiinţa umană! De aceea, deschideţi-vă faţă de iubire, astfel încât să o simţiţi cu fiecare fibră a fiinţei voastre, şi veţi obţine astfel victoria în faţa morţii. Şi tot ce este mort în fiinţa voastră va fi transmutat în viaţa eternă, prin intermediul iubirii, căci iubirea care se recunoaşte şi se conştientizează ca atare este însăşi viaţa, şi tot ceea ce este scăldat în vibraţia ei capătă viaţă!”

„Eu, Tatăl vostru, vă vorbesc vouă, cei pe care îi iubesc atât de mult şi de dragul cărora îmi consacru atât de mult timp, pentru a vă explica în cuvinte multe şi sofisticate cât de simple şi de elementare sunt în realitate legile naturii, la fel cum Eu Însumi sunt foarte simplu. Pe lângă cuvintele Mele, creaţia Mea vă vorbeşte în permanenţă, învăţându-vă legea fundamentală, care este iubirea şi numai iubirea! Amin”.

* * *

Despre autori
Jakob Lorber
    Deloc întâmplător, Jakob Lorber a crescut într-un mediu rural şi destul de sărac. Părinţii săi erau însă deschişi faţă de artă şi de religie. El a moştenit de la tatăl său numeroasele talente muzicale şi a învăţat să cânte la vioară, la pian şi la orgă.

    În pofida numeroaselor sale talente, trăia de pe azi pe mâine, până când i s-a oferit în cele din urmă un post ca dirijor la Opera din Trieste. Când era pe punctul de a accepta postul, lucru care i-ar fi permis să-şi consacre talentele lumii exterioare, a primit o altă misiune, aceea de „Scrib al Domnului”. La data de 15 martie 1840, imediat după rugăciunea de dimineaţă, el a auzit cu claritate o Voce în regiunea inimii, care i-a poruncit: „Ridică-te, ia-ţi pana şi scrie!”

    În timpul celor 24 de ani care au urmat, el a continuat o activitate care nu putea fi înţeleasă de nimeni numai cu ajutorul intelectului şi al raţiunii. Scria aproape zilnic, ore întregi, fără întrerupere, fără să consulte vreo carte de referinţă şi fără să aibă cunoştinţe legate de ceea ce scria, căci cunoaşterea curgea din pana lui prin intermediul Cuvântului Interior. Întreaga lui viaţă s-a împlinit în singurătate, ascultând de această Voce Interioară.

    Nu îl putem descrie pe Jakob Lorber decât în superlative. Dacă l-am privi ca pe un scriitor, el i-ar depăşi prin opera lui pe toţi scriitorii, poeţii şi gânditorii din toate timpurile. Căci unde mai putem găsi o cunoaştere atât de completă, o interpretare de o asemenea profunzime, cunoştinţe mai exacte despre ştiinţele geografice, istorice, biologice şi naturale, descrierea unor fapte care s-au petrecut imediat după crearea cosmosului? Lucrările sale umplu 25 de volume, fiecare a câte 500 de pagini, ca să nu mai vorbim de cele mai mici. Dacă l-am privi ca pe un geniu al profeţiei, el i-ar depăşit cu siguranţă pe toţi iniţiaţii pe care i-a cunoscut umanitatea. Încă nu s-au născut cuvintele care l-ar putea descrie pe Jakob Lorber, iar dacă el a preferat să se auto-numească „Scribul Domnului”, putem pune acest lucru numai pe seama smereniei lui înnăscute.

Gottfried Mayerhofer
    Gottfried Mayerhofer s-a născut în noiembrie 1807, la Munchen, fiind fiul unui ofiţer de rang înalt din Bavaria. Ultimii 40 de ani a trăit la Trieste, până la moartea sa, în anul 1877. În timpul acestei perioade de pensie, el a început prin a se dedica studiilor sale favorite: muzica şi pictura. Treptat, interesul lui principal s-a orientat către spiritualitate.

    Această înclinaţie către cunoaşterea religioasă şi spirituală şi-a găsit răsplata în scrierile lui Jakob Lorber, pe care Mayerhofer le-a descoperit pe când se afla la Trieste. Cu cât se adâncea mai mult în scrierile misticului styrian – pe care nu l-a cunoscut niciodată personal – cu atât mai mare devenea entuziasmul său faţă de revelaţiile primite prin intermediul Cuvântului Interior, şi cu atât mai devotată devenea natura lui. Graţie acestei aspiraţii spirituale, din ce în ce mai intensă, Mayerhofer a atins la un moment dat starea de trezire spirituală. În luna martie 1870 el a auzit pentru prima oară Vocea Domnului în interiorul lui. În următorii şapte ani, el i-a servit acestei Voci ca „Scrib” umil.

    Remarcabil este şi felul în care a ajuns la Mayerhofer Cuvântul Interior. Înainte de a simţi nevoia imperioasă de a scrie, subiectele tratate îi apăreau cu o claritate desăvârşită în faţa ochilor spirituali, sub forma unor imagini magnifice. O parte din explicaţiile lui Mayerhofer referitoare la felul în care acţionează Cuvântul Interior sunt conţinute într-o scrisoare adresată unui prieten:
    „În ceea ce priveşte ultimele revelaţii, care nu ţi s-au părut la fel de inspirate ca şi cele din ‘Lumină, Viaţă şi Iubire’, nu trebuie să uiţi că nu toţi prietenii mei au acelaşi nivel de înţelegere spirituală ca şi tine. În Graţia Lui, Domnul îmi oferă de multe ori informaţii care să poată fi înţelese inclusiv de către aceşti oameni, dar şi altele care să poată servi cândva – cine ştie când şi în ce condiţii – pentru o educaţie pas cu pas (graduală). Astfel, de multe ori primesc informaţii care nu aduc nimic nou, dar care prezintă revelaţiile anterioare într-o lumină nouă.

    Atunci când primesc aceste comunicări, eu mă aflu într-o stare absolut pasivă; de regulă, nici măcar nu ştiu la ce se referă ele. Totul începe cu o stare de agitaţie care mă cuprinde şi care mă face să mă aşez la biroul meu. Abia după ce iau în mână pana aflu ce doreşte să-mi comunice Domnul, şi nici chiar atunci nu cunosc urmarea sau sfârşitul, ci numai exact cuvintele pe care urmează să le scriu în continuare. 
    Astfel, spre exemplu, în cazul în care Cuvântul Lui îmi spune: ‘Ia Evanghelia lui Ioan, capitolul 3, versul 7!’, sunt nevoit să iau Biblia (pe care nu o cunosc aproape deloc) şi să caut pasajul respectiv, după care ascult dictarea referitoare la el. În acest fel primesc eu dictările, fără să intervin cu absolut nimic, fără să cunosc motivaţiile care stau la baza lor, fără să am nici cel mai mic amestec”.

    Aceste explicaţii ale lui Mayerhofer demonstrează faptul că scrierile sale reprezintă inspiraţie pură, şi nu doar produsul imaginaţiei sale. O dovadă o reprezintă şi faptul că scrisul lui Mayerhofer de pe manuscrisul original este foarte rapid şi fluent, aproape fără nici o corectură.

Niciun comentariu :

Impresii, Intrebari, Experiente ...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...