DESPRE "BENEFICIILE" FLUORULUI

    Academia Internationala de Medicina si Toxicologie a clasificat fluorul ca fiind un medicament neaprobat in ceea ce priveste folosirea lui in profilaxia dentara datorita toxicitatii sale mari.
    Bomboanele, tabletele sau vitaminele care contin fluor in orice forma - nu au fost aprobate niciodata de catre Ministerul alimentatiei (FDA) din SUA. (este o lege data inca din 1938). Asta inseamna ca FDA nu are nici o dovada cum ca ingerarea unei cantitati suplimentare de fluor este sigura pentru sanatate.

    Descoperirea alarmanta cum ca prescrierea fluorului nu a fost niciodata aprobata a fost anuntata in 1993 de catre John Kelly. Ca urmare a cercetarilor sale, s-a descoperit faptul ca nici FDA, nici Institutul National de Cercetari in Domeniul Dentar din SUA, nici Academia de Stomatologie Pediatrica din America, nu au nici un fel de dovezi in legatura cu siguranta administrarii fluorului in ceea ce priveste sanatatea sau, mai mult decat atat, nu exista dovezi cum ca acesta este eficient.

    Iata ce spune un site al medicilor stomatologi:

„Riscurile suplimentelor cu fluor
Atunci cand este administrat sub supraveghere de specialitate, fluorul este un supliment sigur pentru organism. Supradoza poate avea insa un efect toxic - acesta este si motivul pentru care parintii trebuie sa-si supravegheze atent copiii si sa tina departe de ei produsele cu fluor, in special pana la varsta de 6 ani. Copiii pana la aceasta varsta mai degraba ar inghiti pasta de dinti decat sa o scuipe.

Intoxicatia acuta cu fluor se manifesta prin greata, crampe abdominale, colaps circulator, respirator si este foarte rara (doar in zonele cu program national de fluorizare), iar intoxicatia cronica se manifesta prin aparitia fluorozei si este rezultatul nerespectarii indicatiilor medicului in privinta administrarii suplimentelor cu fluor.

Pe langa efectul toxic, fluorul in exces poate produce defecte in smaltul dentar, acestea putand varia de la pete albe abia vizibile pe smalt, pana la afectiuni severe. Aceste defecte apar in perioada de dezvoltare a dintilor - pana in 6 ani. Nu trebuie sa uitati ca sansele de a va intoxica cu produsele cu fluor disponibile in comert este aproape inexistenta.”

    Acest pasaj nu a fost cenzurat deloc si a fost redat exact si in totalitate. Trebuie, insa, sa subliniem faptul ca articolul contine contradictii. Pe de o parte se spune ca fluorul este bun pentru smaltul dintilor, iar apoi se spune ca poate produce defecte in smaltul dentar – daca este in exces. Acum sa vedem ce inseamna exces…
    Daca folosim pasta de dinti cu fluor, inevitabil o parte din compozitia ei este absorbita sublingual si trece direct in sange. Nici nu este nevoie sa fie inghitita. Apoi, mai sunt si alte surse de fluor: alimentele si bauturile la a caror procesare s-a folosit apa fluorizata, suplimente cu fluor, apa de gura, unele ceaiuri, unele formule de lapte praf, carnea dezosata mecanic, reziduurile de pesticide din alimente. Toate contribuie cu un surplus de fluor la alimentatia zilnica. De fapt, doar folosirea zilnica a pastei de dinti cu fluor permite, in timp, asimilarea unei cantitati considerabile de fluor.

Fluorul este o otrava cumulativa…

    Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc datorită marii sale reactivităti si toxicităti. Cel care a propus prima data folosirea fluorului este Gerald J. Cox, un om de stiinta care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizarii fluorului in lupta impotriva cariilor. Ceea ce nu stia lumea era ca dl. Cox era platit de o companie metalurgica, specializata in producerea aluminiului, companie care, ca si altele din acelasi domeniu, se confrunta in anii '30 cu o mare problema: cum sa scape de marile cantitati de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului? Unul dintre aceste deseuri era fluorura de sodiu.

    O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide si insecticide - pe intelesul tuturor: otravuri pentru gandaci si pentru sobolani - dar inca ramanea in stoc o cantitate mare de fluorura de care fabricantii trebuiau cumva sa scape. Asa se face ca, de fapt, folosirea fluorului pe scara larga in apa potabila si in pasta de dinti, a fost o marsava uneltire orchestrata de mari intreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finantat de cei care pot obtine totul cu bani. Acestia au gasit un mod de intrebuintare a deseurilor de fluorura de sodiu, fara a-si face nici un scrupul cu privire la sanatatea celor pe care ii otraveau astfel.

    Un studiu foarte amplu, realizat la sfarsitul anilor '80 pe 39.000 de copii americani, a aratat ca nu au aparut diferente semnificative in ceea ce priveste numarul de carii intre copiii care bausera si cei care nu bausera apa fluorizata.

    Deci, fluorul n-ar avea mult laudatul efect de a preveni aparitia cariilor. In schimb, specialistii afirma ca supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri, determina aparitia fluorozei dentare, o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete pe suprafata lor.
    Ulterior, au inceput sa circule si informatii privind potentialul carcinogenic al fluorului, iar mai multe studii ar fi demonstrat ca exista o legatura intre fluor si fracturi: ingestia fluorului in cantitati mari fragilizeaza oasele, marind riscul de fracturare a acestora.

     Ian E. Stephen, specialist in efectele fluorului asupra sanatatii, a afirmat ca in timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, in Irlanda de Nord continul de fluoruri din apa potabila a crescut de trei ori si ca acest lucru ar fi fost facut intentionat, in incercarea de a linisti populatia turbulenta si de a tine astfel situatia sub control. Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte. De altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor, in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control. 

    Teste mai recente au demonstrat ca fluorul poate dauna creierului si are efecte negative asupra capacitatii de invatare. Cinci studii efectuate in China arata o reducere a IQ-ului la copiii asociati cu expunerea la fluor.
    Fluorul este foarte activ, chiar si in cantitati infime – inhiband numeroase enzime si este mutagen – determina mutatii genetice la nivel ADN. Testata pe sobolani timp de un an, apa fluorizata a determinat modificari morfologice a nivelul rinichilor si creierului, acumulari mari de aluminiu in creier si simptome asociate bolii Alzheimer.
 

    Alte studii independente si cercetatori cu reputatie, au demonstrat legatura intre ingerarea zilnica a fluorurii de sodiu si urmatoarele probleme de sanatate:
- Disfunctii ale Tiroidei – care afecteaza intregul sistem endocrin conducand la diverse dereglari, inclusiv obezitate.
- Disfunctii Neurologice – IQ micsorat, incapacitatea de concentrare asupra sarcinilor, letargie si oboseala psihica.
- Blocarea secretiei de melatonina, fapt care scade imunitatea impotriva bolilor, accelereaza imbatranirea, produce dereglari ale somnului.
- Calcifierea glandei pineale, ce controleaza instalarea pubertatii.
- Fluorul in exces provoaca infertilitate.

    In Romania, apa potabila (de la robinet) nu este fluorizata, insa exista apa minerala sau plata imbuteliata care contine fluor:
- Perla 0,4788 mg/l
- Dorna 0,2736 mg/l
- Bonaqua 0,18 mg/l
- Carpatina light 0,2 mg/l
- Poiana Negri 0,2 mg/l
- Biborteni aqua magnezia 0,2 mg/l
- Bonaqua 0,18 mg/l
- Biborteni aqua viva 0,18 mg/l
- Harghita 0,18 mg/l
- Carpatina forte 0,13 mg/l